Cine nu a auzit de Sushi? Sau cine nu l-a gustat până acum? Cu toate astea, foarte puţini sunt cei care, atunci când servesc acest preparat cu totul deosebit, realizează că gustă dintr-o istorie de cel puțin 1.800 de ani!

Începuturile Sushi-ului

Istoria sushi-ului este învăluită într-un anumit grad de mister. Conceptul de bază a făcut parte din viaţa oamenilor de aproape două milenii. Astăzi, acest preparat a devenit o adevărată artă dar şi o experienţă culinară incredibil de gustoasă.

Ceea ce urma să devină sushi-ul modern a fost menționat pentru prima dată în China în secolul al II-lea d.Hr. Inițial, sushi-ul a apărut dintr-un mod de conservare a peștelui crud. Acesta era aşezat, cuminte, în orez și lăsat să fermenteze – ceea ce a permis oamenilor să păstreze peștele comestibil pentru o perioadă lungă de timp. Atunci se arunca orezul, iar peştele se consuma la nevoie sau după pofte.

Metoda răspândită în toată China până în secolul VII și-a croit drum şi spre Japonia – unde fructele de mare au fost dintotdeauna un aliment de bază. Japonezii au dus conceptul mai departe și au început să mănânce peştele cu orezul. Probabil primul bucătar adevărat de sushi – Matsumoto Yoshiichi (care locuia în Edo, orașul pe care îl cunoaștem acum sub numele de Tokyo) a început să pregătească orezul cu oțet de vin din orez (pigmentat cu sare și puţin zahăr) – cunoscut acum ca “orez sushi” sau “orez condimentat”. Se întâmpla la începutul secolului XVII, în timp ce Yoshiichi își pregătea produsele pentru vânzare.

Metoda a adăugat puţină complexitate peștelui crud – un aliment pe cât de subtil, pe atât de intrigant. În plus, revoluţionarul bucătar din Tokyo a adăugat şi ghimbir murat în reţetă (numit “gari” în japoneză), ca garnitură.

Evoluţia sushi-ului

La începutul secolului XIX, un alt bucătar vizionar pe nume Hanaya Yohei a conceput o schimbare majoră în pregătirea și prezentarea fructelor de mare. Nu a mai învelit peștele în orez, ci a pus o bucată de pește proaspăt deasupra unei bucăți de orez condimentat, în formă alungită. Astăzi, acest stil se numeşte “nigiri zushi” (sushi cu degetele) sau “edomae sushi” (de la Edo, numele oraşului Tokyo) și reprezintă modul obișnuit al japonezilor de a savura sushi-ul. La începutul sec. XIX, sushi era servit la tarabele de pe stradă și era perceput ca o gustare sau o mâncare servită din mers. Sushi-ul nu a fost doar primul dintre adevăratele preparate “fast-food” dar a devenit în scurt timp foarte popular în întreaga lume. Din Edo (vechiul Tokyo), acest stil de servire s-a răspândit rapid în toată Japonia. Iar la acest lucru a contribuit şi marele cutremur de la Kanto, din 1923: mulţi oameni şi-au pierdut atunci casele şi afacerile, iar sushi-ul servit la tarabe a devenit de bază.

După Al Doilea Război Mondial, tarabele au fost închise și mutate în interior, pentru condiţii mai sigure de sănătate. A fost momentul în care sushi s-a schimbat de la titulatura de “fast-food” la o adevărată experiență culinară. Acest stil de servire al fructelor de mare a fost adoptat rapid de culturile occidentale, mereu dornice de ceva nou şi unic. Acum, multe feluri conţin ingrediente care nu le-ar fi trecut niciodată prin minte japonezilor sau chinezilor, precum cremă de brânză (în “Ruloul Philadelphia”). Aşadar, istoria sushi-ului este departe de a se termina…la Restaurantul PadThai & Sushi.